2019 in retrospectiva

Anul 2019 aproape s-a dus, astfel ca este timpul pentru retrospectiva acestui an. In primavara lui 2019 am mers la psiholog cu intentia de a scapa de anxietate (era o anxietate usoara), doar ca discutiile cu psihologul mi-au deschis rani vechi, astfel ca anxietatea mea s-a inrautatit. Am fost indrumata  sa merg la psihiatru pentru a incepe tratament medicamentos. Mi s-a recomandat sa urmez tratament cu Prozac pentru vreo 6 luni, dar dupa 2 luni l-am incetat si am terminat sa mai merg la vreun psiholog sau psihiatru. Tratamentul cu Prozac mi-a facut si mai rau, aveam atacuri de panica aproape zilnic, plangeam fara motiv, aveam ganduri foarte negre, ma invineteam la cea mai mica atingere, eram paranoica.

In luna februarie am mers in Italia pentru Milano Fashion Week. Am participat la evenimentul Tod’s, am fotografiat invitatii la show-urile Gucci si Fendi, mi-am intalnit bloggerita favorita si anume pe Tamara Kalinic, m-am plimbat prin Venetia, Genova, Florenta si evident, Milano. Mi-am cumparat patru genti de designer din outlet-ul de pe langa Milano.

In aprilie am aparut in revista Ioana, lucru care m-a bucurat foarte tare.

In luna mai, Andu a suferit doua operatii. Acest lucru mi-a dat forta sa ma adun, fiind nevoita sa am grija de el, de casa, de tot. A trebuit sa ma ocup de lucruri pe care nu le-as fi facut altfel (de exemplu sa duc gunoiul – sunt germofoba), sa stau in spital cu el (eu care si dupa ce mergeam la o simpla policlinica imi bagam hainele la 95 de grade) etc. Operatiile lui Andu m-au ajutat sa nu mai am fobie de spitale (cu toate ca a facut infectie nosocomiala si a trebuit sa faca perfuzii patru saptamani), astfel ca m-am hotarat sa imi fac operatia pe care mi-am dorit-o toata viata si anume, rinoseptoplastia.

Tot in luna mai am inceput sa merg la kinetoterapie, terapie manuala si elongatii. De asemenea, am fost la Comic Con, unde l-am cunoscut si ascultat pe The Night King din Game of Thrones (i-am luat si autograf, lol). Nu in ultimul rand, am terminat oficial de amenajat locuinta.

La inceputul lunii iunie am mers la consultatie la domnul dr. Nicolae Antohi. A doua sau a treia zi de la consultatie am sunat la cabinet si mi-am programat operatia. Mi-am ales data de 2 septembrie. Din iunie si pana in ziua cu operatia am stat ca pe ace. Mi-a fost ingrozitor de frica de anestezie. Nu imi era frica de procedura, nu imi era teama ca rezultatul va fi unul prost, imi era doar ca o sa patesc ceva in timpul anesteziei. Ca ma va lasa corpul. Ca ceva va merge prost.

Nu am avut vacanta la mare, dar am mers foarte des la Therme la piscina. A fost vara cand am mers cel mai mult la piscina, dar si vara cand am mers  la cele mai multe concerte (LP, Ed Sheeran, The Motans etc).

In august mi-am facut investigatiile necesare preoperator si am aflat cu aceasta ocazie ca am rh negativ, astfel ca eu si Andu suntem incompatibili din punct de vedere al rh-ului. Tot in acea perioada, cui ii spuneam de operatie (inclusiv medici) imi spuneau sa nu ma operez. Toata lumea avea o prietena care s-a operat si care dupa intrase in depresie ca arata altfel sau care a obtinut un nas urat. In jurul meu era un nor de pesimism, dar razbeam in fiecare zi sa continui cu interventia. Anxietatea era la cote maxime, insa doar din cauza anesteziei.

A venit data de 2 septembrie, m-am trezit din anestezie si cu toate ca eram bandajata si nu puteam sa vad rezultatul, eram mai fericita ca niciodata. Supravietuisem! De cum arata nasul nici nu imi faceam griji, stiam ca domnul dr. este cel mai bun. In saptamana trei dupa operatie m-am prezentat la cabinetul domnului doctor pentru ca mi se obturasera narile, se umflase nasul si nu mai puteam sa respir pe nas. Sunt pasionata de domeniul medical si stiam ca este infectie. Domnul dr. m-a trimis in acea zi sa ma internez la spitalul unde m-am operat. Am facut perfuzii cu Vancomicina (un antibiotic cu spectru larg) de doua ori pe zi, vreme de trei zile. Cea mai urata parte a fost faptul ca am fost taiata pe viu in interiorul nasului pentru a imi fi drenata zona cu infectie. Tipam si plangeam de nu mai puteam, ma simteam ca intr-un film horror. Altfel, perfuziile nu mi s-au parut chinuitoare. Pacat insa ca mi s-a spart o vena buna de la stat prea mult cu branula. Proba de exudat nazal a indicat stafilococ auriu.

In octombrie a fost ziua mea. Am implinit 29 de ani si i-am celebrat impreuna cu Andu si doua prietene bune la Sinaia. La sfarsitul lunii octombrie am observat ca am inceput sa ma uit cu drag la bebelusi si la copii (eu care ii consideram cah). Mi-am cumparat prima mea geanta Louis Vuitton si am avut parte de cel mai frumos Halloween de pana acum.

In noiembrie am terminat cu epilarea definitiva cu laser (pe care o mega recomand). Tot atunci am fost la Cronos Med sa intreb ce ii pot face unui nenorocit de por pe care l-am scos chirurgical anul trecut si care a inviat din morti dupa o luna. Raspunsul m-a desumflat complet: nimic! O alta dorinta a mea era sa imi fac lipoliza injectabila in zona gusei pentru ca de cand iau tratament cu Euthyrox pentru tiroidita mea autoimuna, am o foarte nesuferita gusa pe care voiam sa nu o mai vad si am. Din pacate, acea injectie mi-ar afecta si mai tare problemele pe care le am cu tiroida, astfel ca mi s-a refuzat aceasta interventie. Mi s-a sugerat liposuctie in zona aceea, but no way, Jose!  Sa nu exageram, zic! Siiiiii tot in noiembrie, am fost sa imi fac toate analizele necesare atunci cand planuiesti sa ai un copil (complex TORCH plus multe altele) si am inceput sa iau acid folic. Am iesit des la board games.

In decembrie am fost la Poiana Brasov pentru trei zile, am inceput sa pun content pe Youtube, am luat drona, am primit brosa Chanel de la Mos Craciun, am facut sarmale pentru prima data. Am devenit blonda. Inca nu este blondul pe care il vreau pentru ca nu se poate trece instant de la brunet la blond. Dar hairstylistul meu m-a asigurat ca data viitoare cand ne vedem, o sa am blondul pe care i l-am aratat in poza. Nasul inca este tare si umflat, dar se desumfla usor-usor. Sper ca pana la retrospectiva anului 2020 nasul va fi mult mai desumflat (rezultatul final se vede la 1-2 ani de la operatie).

Anul 2019 a fost anul operatiilor & recuperarilor (cand si-a revenit Andu, m-am operat eu), motiv pentru care nu am facut prea multe. Dar chiar si asa, oh boy, ce an a fost! Iar faptul ca am reusit ca si anul acesta sa fiu invitata la un fashion week international in conditiile in care nu am fost asa de activa pe internet… Pot zice doar ca the best is yet to come!