Despre prima mea sarcina

sarcina louis vuitton pochette accesoires romania

ghiocei romania

In luna noiembrie a anului 2019, eu si Andu am decis ca este timpul sa ne marim familia. Mi-am facut analizele TORCH, mi-am verificat anticorpii anti Rh, mi-am facut analizele pentru tiroida ca sa vad in ce stadiu se afla TSH-ul (am Tiroidita Autoimuna), ecografie abdominala, ecografie la sani, test Babes Papanicolau + inca cateva analize. Pe langa Euthyrox 100, am inceput sa iau acid folic 1 mg pe zi, cat si vitamina D (aveam deficit de vitamina D).

Imi doream sa nasc in anul 2020, iar copilul sa fie zodia balanta ca si mine. Menstruatia mea functioneaza precum un ceas elvetian, astfel ca mi-a fost foarte usor sa preconizez ziua ovulatiei (21 ianuarie) si sa aiba loc conceperea.  Pe 2 februarie am iesit in oras cu niste prieteni. Toata ziua am avut bufeuri (adica imi era foarte cald), m-am simtit ciudat, iar seara am observat spotting. Fiind un mare diagnostician in viata, m-am gandit ca in ziua respectiva a avut loc implantarea (zigotul s-a implantat in uter). Pentru ca menstruatia imi intarziase deja o zi, am facut un test de sarcina. Rezultatul a fost negativ, insa nu l-am crezut. Am asteptat sa treaca 3-4 zile de la data cand trebuia sa imi vina menstruatia, apoi am facut un nou test de sarcina (pe 7 februarie). A aparut linia de control siiiiii…. o a doua linie! A doua linie era difuza, insa asta pentru ca asa devreme nivelul de HcG este foarte mic. Nici nu se uscase bine urina de pe testul de sarcina, ca si anuntasem pe toata lumea ca sunt insarcinata. Am crescut imediat doza de Euthyrox la 150 (asa m-a instruit medicul meu endocrinolog), am inceput sa mananc foarte sanatos, sa beau suficienta apa, sa nu mai fiu sedentara. Am inlocuit pasta de dinti obisnuita cu pasta de dinti fara fluor, am trecut la antiperspirant fara aluminiu, am eliminat din rutina mea de skincare produsele cu acid acetilsalicilic, purtam masca chirurgicala cand mergeam in locuri aglomerate. Ma uitam obsesiv pe Youtube la clipuri cu nasteri naturale, stiam cum se face baie nou-nascutului, cum i se curata zona buricului si cat de des, ce hainute si jucarii e bine sa ii cumpar, stiam ca bebelusii sub un an nu au voie deloc sare etcetera. Planuiam deja cum sa arate camera copilului, ce modificari sa fac in casa pentru protectia copilului, stiam exact ce mobilier vreau sa ii iau, i-am si cumparat niste lucrusoare… Ce sa mai, eram foarte entuziasmata! Apoi, am inceput sa observ sangerari.

Am inceput sa caut pe internet daca sunt normale sangerarile in timpul sarcinii, iar mai toate sursele spuneau ca da. Sangerarea era minima, dar era zilnic. Pe 9 februarie, Andu m-a scos la film. La Pasari de prada mai exact. Inainte sa inceapa filmul, am mers la toaleta ca sa nu stau incomod in timpul filmului, moment in care m-am speriat foarte tare cand am vazut ca am sangerat mai mult decat de obicei. Am sunat imediat sa imi fac programare la ginecologul meu si am gasit loc liber de abia peste 2 zile. Tot filmul am stat ca pe ace.

Ajung la ginecolog (11 februarie) si imediat ma bufneste plansul. Ma examineaza, imi spune ca sangerarea este minima, iar colul este inchis. Ma palpeaza in zona ovarelor si ma intreaba daca ma doare. Nu ma durea. Eram in saptamana 5 de sarcina. Imi scrie pe raportul medical amenintare de avort, imi da sa fac analizele beta HcG (2 determinari, la interval de 48 ore), sa fac un sumar de urina, sa iau ovule cu progesteron si imi sugereaza sa revin la cabinet daca HcG-ul are o valoare mai mare de 1000 pentru ca altfel, nu poate vedea nimic la ecografie.

12 februarie: prima determinare de HcG are valoarea 260 (valoare buna pentru saptamana de sarcina in care ma aflam), astfel ca aman programarea la ecograf. Dupa 48 ore (era 14 februarie) refac HcG, iar cand vad rezultatul, incremenesc. Era 160. HcG-ul trebuie sa se dubleze la fiecare 48 ore, iar la mine scazuse. Sarcina mea se oprise din evolutie. Am revenit la doza mea obisnuita de Euthyrox.

Cateva zile mai tarziu am revenit la ginecolog pentru ecografie transvaginala. Mi s-a spus ca am uterul curat, lucru care m-a bucurat pentru ca imi era teama ca voi avea nevoie de chiuretaj. Nu a vazut nimic iesit din comun in zona ovarelor (nu stiu daca s-a uitat de sarcina extrauterina sau daca a facut ecografia pe repede inainte si i-a scapat). La momentul ecografiei s-a vazut un mic chist uterin de retentie. Am mentionat faptul ca sangerez in continuare si mi s-a spus ca este normal.

Saptamanile treceau, iar sangerarea refuza sa dispara. Pe 20 martie am inceput sa simt o durere ascutita in zona ovarului stang, durere ce se ducea in tot piciorul. Acest lucru m-a alarmat foarte tare si m-a facut sa imi fac programare la ginecolog pentru o noua ecografie transvaginala (in plina stare de urgenta, yay). La ecografie mi s-a gasit o formatiune de 2 centimetri langa ovarul stang, nevascularizata. Intreb disperata daca am sarcina extrauterina, insa medicul se fereste sa pronunte acest termen. Imi da sa refac analiza de beta HcG + progesteron plasmatic. ”Cum de nu ati vazut aceasta formatiune cand eram in saptamana 6 de sarcina?” Medicul da din umeri. Ma simteam foarte speriata si furioasa in acelasi timp. Ma duc la cabinetul de recoltare, apoi ma duc la alt medic pentru o noua ecografie transvaginala. Diagnosticul sau: sarcina extrauterina. Este gata HcG-ul, valoarea sa fiind 100. Progesteronul este 1,2. Dupa doua zile merg la un alt medic ginecolog, iar parerea dansului este de asemenea ca am sarcina extrauterina. Imi sugereaza tratament cu antibiotic pentru tratarea unei eventuale infectii care a cauzat blocarea tubului falopian (mentionez ca in fiecare an mi-am facut testul Babes Papanicolau & analiza de secretie si rezultatul era foarte bun) si imi spune sa stau linistita ca nu am nevoie nici de methotrexat, nici de interventie chirurgicala, HcG-ul fiind foarte mic (embrionul meu era oprit din evolutie), iar formatiunea de doar 2 cm. Incetez sa mai iau acid folic. Refac analiza de HcG, iar valoarea sa este 32. Dupa aproximativ doua saptamani am facut din nou ecografie transvaginala, iar formatiunea avea in continuare in jur de 2 cm (1,91 pe 1,91). Dupa inca vreo 2 saptamani, HcG-ul a coborat la valoarea de 1,2. Sangerarea s-a oprit de abia pe 5 aprilie. Menstruatia si-a pastrat caracterul regulat.

In final, vreau sa mentionez ce simptome tipice sarcinii am avut eu pana in saptamana 7 de sarcina, dar si ce nu voi mai face la urmatoarea sarcina. Ca si simptome, eram foarte obosita. Like, extrem de obosita! Partea buna este ca mi-am reglat somnul. Sanii erau durerosi si, cu toate ca eram foarte la inceput, deja incepusera sa se mareasca in volum. Un alt simptom a fost mirosul extrem de fin. Totul mirosea atat de intens! Nu in ultimul rand, aveam vise foarte complexe.

Ce nu voi mai face la urmatoarea sarcina:

In primul rand, nu voi mai spune nimanui in afara de Andu ca sunt insarcinata. Nu doar pentru ca este riscul de avort spontan sau de sarcina extrauterina, ci si pentru ca toata lumea din jur simte nevoia sa ofere sfaturi si pareri nesolicitate. In al doilea rand, nu voi mai cumpara lucruri pentru copii din primul trimestru de sarcina.

Nu a fost dat sa am un copil balanta nascut in anul 2020, dar ma incred in timing-ul Universului.

De ce am decis sa scriu despre acest subiect? Pentru ca viata mea nu inseamna doar Louis Vuitton si lucruri superficiale. Nu imi este rusine sau frica sa vorbesc despre lucruri urate sau nefericite. Sunt 1 din 80. Una din 80 femei insarcinate are sarcina extrauterina. Atat pierderile de sarcina, cat si sarcinile extrauterine sunt fenomene frecvente, insa lumea nu vorbeste despre acest subiect.

Acest articol a fost editat ulterior.

IMAGINILE DIN CADRUL ACESTUI ARTICOL NU POT FI PRELUATE.